Sindromul de Nota 10: De ce „Copiii Cuminți” devin Adulți Anxioși
Dacă ai crescut în Moldova, cunoști probabil acest dialog dureros: Tu: "Mamă, am luat 9 la matematică!" Mama: "Dar Ionel cât a luat? El de ce a putut să ia 10 și tu nu?"
Pentru mulți dintre noi, școala nu a fost doar un loc de învățare, ci o arenă de luptă pentru validare. Am învățat o lecție periculoasă care ne urmărește și azi, la 30 sau 40 de ani: "Valoarea mea ca om este egală cu performanțele mele."
Dacă iei 10, ești iubit, ești bun, ești în siguranță. Dacă iei 9 (sau Doamne ferește, mai puțin), ești o dezamăgire, un ratat, "nu o să ajungi nimic în viață".
Acesta este Complexul Premiantului. Și deși carnetul de note a dispărut de mult, comportamentul a rămas.
Cum arată "Premiantul" la Maturitate?
Poate părea că ești un adult de succes. Ai o carieră, ești organizat, lumea te laudă. Dar în interior, trăiești un iad personal:
Frica Paralizantă de Greșeală: Nu poți trimite un email fără să îl recitești de 5 ori. Dacă faci o greșeală minoră la muncă, te pedepsești mental zile întregi ("Sunt un prost, cum am putut să ratez asta?").
Procrastinarea (Amânarea): Sună paradoxal, dar perfecționiștii sunt marii procrastinatori. De ce? Pentru că ți-e atât de frică că rezultatul nu va fi perfect, încât preferi să amâni momentul începerii. "Totul sau nimic" devine "Nimic".
Sindromul Impostorului: Oricât de sus ajungi, simți că i-ai păcălit pe toți. Că ești o fraudă și că, în orice moment, cineva va intra pe ușă și va striga: "De fapt, el nu știe nimic!".
Incapacitatea de a te Relaxa: Odihna ți se pare o pierdere de vreme. Dacă stai degeaba, te simți vinovat. Trebuie mereu să "faci ceva productiv".
Rădăcina: Iubirea Condiționată
Problema nu este ambiția. Problema este condiționarea iubirii. Părinții noștri (adesea din dorința de a ne asigura un viitor mai bun decât al lor) ne-au transmis mesajul că nu suntem suficient de buni așa cum suntem. Că trebuie să demonstrăm constant pentru a merita afecțiune. Astfel, copilul interior învață: "Nimeni nu mă va iubi dacă sunt mediocru."
Cum scăpăm de tirania lui "Trebuie să fie Perfect"?
Vindecarea de perfecționism înseamnă să reînveți să fii om, nu robot de performanță.
1. "Destul de Bun" (Good Enough) Acesta trebuie să fie noul tău motto. 80% făcut la timp este mai valoros decât 100% făcut niciodată sau făcut cu prețul unui burnout. Fă un exercițiu: trimite un email cu o mică greșeală intenționată. Lasă vasele nespălate o seară. Vezi ce se întâmplă. (Spoiler: Nu moare nimeni).
2. Separă Valoarea de Rezultat Dacă proiectul tău de la muncă este respins, înseamnă că proiectul nu a fost bun, nu că tu ești o persoană rea. Eșecul este un eveniment, nu o identitate.
3. Schimbă vocea critică Când greșești și auzi în cap vocea care zice "Ești un idiot, trebuia să fii mai atent", oprește-te. Aceasta nu e vocea ta. E vocea fricilor părinților tăi. Înlocuiește-o cu vocea unui prieten bun: "E ok, se întâmplă oricui. Cum reparăm și mergem mai departe?"
Meriți să fii iubit și când ești obosit, și când greșești, și când iei "nota 4" la viață într-o zi proastă. Valoarea ta este intrinsecă, nu trebuie câștigată prin muncă silnică.
Ți-a plăcut articolul?